Cu si despre autorii (ne)canonici

Vasile Alecsandri reprezintă unul dintre cei mai importanţi scriitori din zilele noastre.Poet,prozator şi totodată dramaturg ajunge să fie unul dintre cei care au pus bazele literaturii române.După ce urmează studiile în medicină se reîntoarce în tară,colaborează la Dacia Literara(1840),este membru în directoratul Teatrului National Iaşi care astăzi îi poartă numele şi redactor la revista Propăşirea.Având o pasiune mai specială pentru folclor scrie volumul Poezii populare ale romanilor.Unele din cele mai raspândite opere ale sale sunt:Pastelurile si Ciclul Chiriţelor.

Titu Maiorescu a considerat că creaţile lirice ale lui Vasile Alecsandri sunt"însufleţite de o simţire aşa de curată şi de puternică a naturei"şi sunt scrise"într-o limbă aşa de frumoasa",încât apreciază că Alecsandri este"Cap al poeziei noastre literare în generaţia trecută".

"Alecsandri s-a risipit cu dărnicie,a fost necontenit prezent în scrisul unei jumătăţi de veac şi a umplut un spaţiu istoric literar cu opera lui diversă,cu preocupările ei multiple,făcând din literatură o profesie;dacă nu în sensul ei de azi,de a-şi trage existenţa din scris,în sensul ideal al veacului trecut în cultura noastră,de a se dărui unei înclinaţii aducătoare de prestigiu şi glorie.Şi totuşi Alecsandri a rămas un mare diletant ,cel mai mare din secolul trecut şi unul dintre cei mai tipici din literele noastre".(Pompiliu Constantinescu,Alecsandri,micersteanul,in Scrieri,vol.I,Bucuresti,Editura pentru Literatura,1967).

În judecata lui Ibrăileanu,Alecsandri"este mare prin suprafaţa operei şi prin contribuţia la agitarea şi rezolvarea tuturor problemelor culturale şi literare ale vremii sale".
Textul lui Alecsandri în care coana Chirita este personajul principal care va fi folosit ca suport literar şi în spectacolul organizat la Teatrul Naţional din Iaşi pe data de 9 aprilie 1850 sub titlul Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca.Doi ani mai târziu ,la 8 mai 1852,are loc spectacolul cu piesa Chiriţa în provincie.Acestea sunt creaţiile principale ale"ciclului",completat în 1863 cu un"cînticel comic"intitulat Cucoana Chirita in voiaj şi în 1874 cu"farsa de carnaval"Chiriţa în balon.

Într-o scrisoare adresată lui Matei Millo,Alecsandri afirmă"Tipul Chiriţei va rămânea în repertoriul nostru şi va fi exploatat cu succes,încă mult timp,căci este o baie nesecată.Aşa de exemplu,ce ar plăti o Chiriţa care s-ar întoarce de la Cameră?O Chiriţă politică?O Chiriţă ghefestară?etc.Toate aceste,ar avea succesuri sigure".

Chiriţa este un personaj ridicol prin contrastul dintre aparenţă şi esenţă,ea refuză tradiţia,nu este cultă şi imită cu orice preţ moda.

Cu ajutorul profesoarei de română Elena Mănucă am putut urmări o dezbatere ce avea ca drept temă"Vasile Alecsandri,mai este actual?".Din păcate nu am putut participa la acest eveniment dar nu o să renunt!!!Din vorbele colegilor am observat că a fost întradevăr cea mai interesantă şi mai plăcută dezbatere în care actorii şi cei ce au stat în spatele acestui succes erau în postura de intervievaţi iar noi-elevii de reporteri.

În viziunea lui Petrică Ciubotaru timpul este duşmanul nostru îndemnându-ne la o luptă între noi oamenii care incercăm să câstigăm mai mult timp şi inamicul nostru însuşi timpul.

Regizorul e de părere că:"spectacolul virtual implică egoism",după parerea mea din păcate acest lucru este adevărat deoarece produce o"despărţire" între spectatori şi"actori".Această piesă a fost creată într-un mod modern astfel încercându-se o apropiere între adolescentii de astăzi care nu mai citesc şi adevărati pasionaţi ai lecturii(publicul avizat).