Steaua fara nume-Mihail Sebastian

Cand am inceput sa citesc aceasta carte am avut impresia ca este construita in stilul lui Caragiale,ca personajele prezente in incipit vor avea un conflict si ca-l vor rezolva printr-un alt conflict cu influente umoristice. In Steaua fara nume autorul nu-si mai aduna eroii intr-un anumit loc rastimp in care isi dezvaluie fiecare trasaturile specifice cu ajutorul actiunilor facute,el nu mai respecta procedeul folosit in dramaturgie.Aceasta piesa se bazeaza mai mult pe iluzia vietii in desfasurare.
Oraselul ce are"opt mii de suflete" reprezinta un pol al amortelii provinciale al unei vieti meschine,al carei inteles este distrus cand apare o persoana din afara ei.Infruntarea dintre cele doua lumi,fara a comemora vreo victorie,aduce o reciproca:infrangerea.
La inceput ne sunt prezentate personajele asa cum sunt ele,atat in cadrul familial cat si social.
Intr-o asemenea atmosfera oamenii ajung sa fie stapaniti de anumite manii,fie mai mult sau mai putin inofensive:profesorul Udrea lucreaza intreaga lui viata pentru o simfonie pe care o doreste publicata,Miroiu se scufunda in studierea cerului si a cataloagelor astronomice,Domnisoara Cucu tinde spre extinderea regulamentului scolar.
O alta versiune a vietii o constituie Mona,care printr-o situatie neobisnuita ajunge sa fie personajul principal in jurul caruia se desfasoara actiunea.Si ea va face parte,la un moment dat, din acest orasel tesut de intrigi.Ea nu va sta aici deoarece o persoana pe care o credea ca fiind departe va reveni si o "va rapi"din acest cadru.Astfel ca finalul piesei consta in valoarea umanista a acestei lucrari intrucat mania profesorului ,departe de a fi un act de refugiu din realitate ori un simplu gest reflex,e incarcata de un sens creator.
Merita citita deoarece nu numai ca reflecta visurile pe care le avem ci si dificultatile pe care le intampinam in realizarea lor.Este usor de inteles asa ca nu aveti nevoie de dictionar,o problema pentru orice elev!!!